Iubindu-L
Mergeam descoperind in taina fiecare pas
Ducandu-ma picioarele pe unde trebuia sa trec
Si-atunci am inceput sa-I simt in carne ranile
Im palma stanga, in umarul drept, in talpi
Si in impunsatura de sub coaste – Binecuvantare
M-am bucurat de ele si le-am iubit
Multumindu-I ca le impartaseste cu mine
Imi ingadui sa Te vindec? L-am intrebat
Si durerile Lui au disparut din mine, una cate una
Nu stiu daca I-au trecut sau le-a luat inapoi
Stai cu mine
Stai cu mine aici
Aluneci prea des in gand
Departe, pe tarmuri nevazute
Ale unei mari cu valuri innabusite in tacere
Tacerea ta ma doare
E densa ca o lama de cutit
Care-mi sfredeleste gandurile
E o tacere inversunata
E o silentio stampa a unei iubiri
Ratacite printre nemultumiri
Si reprosuri despre lucruri
Pe care inca n-am apucat sa le gandesc
Stai cu mine… aici si acum
Nu cu ani in urma
Nu cand ne minteam ca ne iubim
Ca sa ne inclestam singuratatile
Intr-o singuratate comuna
Mai mare si trista
Stai cu mine… acum te iubesc
Tu?
Zoom Out
2008
(pseudo-plagiat)
Mandarina intra-n trompa
Trompa Intra-n Elefant
Elefantul Intra-n cadru
Cadrul intra-n aparat
Aparatul Intra-n Husa
Husa intra-n Portbagaj
Portbagajul in Masina
Si masina in viraj
Virajul pe drum de tara
Tara intra-n continent
Continentul intr-in Mare
Tot pamantul e prezent
Doisprezece Fix
2009-11-29
Nu era un orologiu, un ceas de buzunar,
Unul din cele trei ceasuri rele
Nici ceasul mortii, nici Big-Ben
Si nici macar ceasul din Piaţa Operei
Unde mi-ar fi plăcut să fiu înselat
De o preafrumoasă si absentă domniţă
Care demodat m-ar fi minţit că ne vom întâlni acolo
Şi nu ar fi avut nici curiozitatea
De a trece, la distanţă, sa vadă
Cu cine s-ar fi putut întâlni şi
Ce ocazie a ratat
Al doisprezecelea ceas, care nici măcar
N-a putut să-mi aducă în vene vre-un fior
De grabă sau de ingrijorare, cum că
E târziu, dar că încă mai pot să
Fac ceva ce mi-aş fi dorit dintotdeauna
Dar n-am avut curaj, n-am avut timp
N-am avut inspiraţie, sau n-am avut
O scuză destul de bună să mai amân
Sunt cel care din când in când mai scrie
Câte un rând, ca să-şi asculte gândurile
timide si speriate de atâta
Indiferenţă şi uitare, şi mai ales
Neatente la ora doisprezece fix
Era ceasul de la monitor
Cuminte, silenţios si discret
La locul lui, in colţul din dreapta
Jos
Las locul gol
Să fiu regizor sau actor
La teatrul zilnic insolit
Unde doar eu sunt spectator
Sunt vesel, trist, cald sau distant
Îmi e ruşine sau mă laud
Sunt campion sau sunt perdant
Urlu pe străzi extaziat
Deschid umbrela de vin norii…
Ce zi e azi? Că am uitat
Mă bucur mult că eşti aici!
Ce bine-a fost!… să-mi dai de ştire
Că mă grăbesc! Cînd vrei să pleci?
Respect sau venerez idei
Sunt om modest sau cu pretenţii
“Catolic” sunt printre “atei”
Si-atîtea roluri de “citit”
O să-mi mai tai astăzi din vene..
Mîine voi fi iar fericit
Sa fiu regizor sau actor
Sa mă repet la nesfîrşit
Captiv aceluiaşi decor
Şi stele-am numărat în doi
Şi-al nopţii întuneric
Ne învelea pe amîndoi
Şi-l auzeam ca prin vis
Aveam o geacă roasă-n coate
Fumam dintr-un chiştoc de ţigară aprins
Şi vai! Vai! ce pantofi mai aveai
Dar eu ţi-am spus că nu contează
Că oricum, tu eşti cea mai frumoasă
Si te-am rugat să nu-mi vorbeşti în zadar
Ţi-am descheiat nasturii la bluză
Şi-ţi povesteam ceva banal…
Unde? Unde? Şi pe care drum?
Şi cine? Cine te iubeste-acum?
Ştiu cine… ştiu cine,
Ştiu dar nu vă spun!
2006
Din zarea-i oglindind pămîntul
Cerul tremură valuri rasturnand-ul
Uscat şi surd
Delirînd
2005
Încercînd să m-apropii de tine
M-am întors apoi spre pămînt
Neştiind să te caut mai bine
Am întins o mînă spre cer
Să deschid către tine cărarea
Însă tot ce-am găsit nu a fost
Decît zarea
Accelerez
2007
Pe-autostrada Soarelui mă duc spre Mare
Las Bucureştiu-n urmă cu toate ale sale
Accelerez
De sub capotă trezesc caii putere
În două ore sunt în Vamă şi plonjez în Bere
Accelerez
În dreapta-mi stă cuminte Sfîntul Petru
Şi schimbătorul de viteze m-i se pare sceptru
Am luat l-autostop un Înger Păzitor
Cu părul lung şi blond, cu bronz strălucitor
Accelerez
Din ce în ce mai tare
Şi am să intru cu maşina-n Mare!
1999
Şi-n inima mea
E verde, albastru
Şi negru ceva
Maşini trec mai rar
Pe drumul tăcut
Şi nu ştiu de ce
Nu pot să te uit
Petale căzute în praf
Răscolite de vînt
Petale căzute în praf
Gînd de pămant
Petale din flori ofilite
Praf din noroiul uscat
Ocazie de meditat
Şi-apoi de scris în cuvinte
Un gînd este floarea ce-o cînt
Un vis frumos al pămantului
Dar în bătaie de vînt
Pămînt şi floare
Tot una sunt
Rămîne doar pamîntul iar
Şi florile se-ntorc în el
Şi va visa din nou la fel
Lăsînd acelasi gust amar
1991
Intr-o zi, nu demult
Am aparut pe pamant;
Inca de la inceput a trebuit sa invat:
intai am invatat caldura,
si lumina, si am inteles
ca exista intuneric;
apoi lumina lua forme
si capata culori,
care se miscau in jurul meu
si ma atingeau, si ma hraneau
si am invatat mama;
mama care era pentru mine si mama,
si tata si toate celelalte…
Apoi am crescut, si am invatat
ca mama este mama,
Si toate celelalte sunt toate celelalte.
Am invatat ca daca tremur mi-e frig
Si daca tremur si nu mi-e frig, mie frica
Am invatat sa plang, am invatat sa zambesc,
Am stiut sa rad
Pana intr-o zi, cand cineva
Cunoscut si aparent neimportant
Mi-a zambit, si am invatat iubirea
Care mi-a placut, si apoi m-a durut…..
Si viata a devenit cenusie pentru mine un timp!
Apoi am iubit iar, si totul a fost
Ca inainte…( sau aproape la fel?!)
Am invatat sa am, si avind am vrut mai mult
Pana cand, nu am putut avea mai mult;
Si obosit,
Am inteles ca,
Va trebui sa invat ca,
Intr-o zi
Ma voi lovi de un zid… (numit moarte?!)
Si visul meu va ramane undeva, departe,
Mereu in alta parte,
Ca un Orizont:
Intangibil
2003
A căzut veselă pe sufletul meu de frunză
Spălandu-i praful nepăsării adormite
Ca o palmă ce şterge geamurile aburite
De frigul memoriei noastre
Pierdute printre prea multe amintiri,
Dureros de plăcute şi de diferite de AZI,
Zi de iarna tarzie, ternă şi udă,
Invocand cu dorinta fierbinte
A unui vis de primavară
Repetabila larmă a străzilor mici şi intortocheate
Din sufletul tău neliniştit, vibrand
De speranta regăsirii.
Eşti aici?
Privesc peste umarul tău
Ca-ntr-o oglindă
Zambetul ochilor umezi
De dorinta neimplinită
A unui sărut de Lumină
şi a unei imbrătisări
Mă vezi? Sunt aici!
Sunt eu:
SPERANTA TA
Tălpile mă frig de atâta mers
Ochii mă dor, caci nu văd nimic..
Nu pot vedea şi nici nu aud
Deşi nu sunt orb
Şi nici nu sunt surd
As vrea să alerg
Sau să mă opresc
Dar Eu totuşi merg…
Deşi nu e drum
Şi nu pot acum
Nici să mai privesc
Şi nici să ascult.
Acum sunt doar gând…
Un gând am rămas
Din atâta mers
Fără de popas
Fără de-nteles
Dar eu totuşi merg
Nu merg ca s-ajung
Ci merg ca să merg
Până cand sfarşit
Am să mă sfarşesc
Şi-am să fiu..
Nimic?!?
Foarte frumoase……………superbe